duminică, 30 octombrie 2016

Motive de frumusete- ' Enescu si hora razelor de soare'

 O noua carte din colectia Povesti din Padurea Muzicala este gata sa-si ia zborul in lume.

A... noua.

Pentru noi, echipa care a lucrat trei ani la infaptuirea ei, este de departe cea mai draga.


Asa ca ne rasfatam privirea cu cateva ilustratii.


Tot atatea motive de frumusete, spunem noi.




Intr-o alta zi de maine va vom sopti mai multe despre ce puteti gasi intre copertele migalos desenate de Adriana Gheorghe si Thea Olteanu.

Sapte povesti pentru sapte seri muzicale sau:

- Cuibusor de muzica
- Povestea unui pui de soare
- Cele doua dulapuri cu note muzicale
- Invartita cu nuca- o reteta de Lia Ciocarlia
- Scoala de muzica a iezilor talentati
- O poveste scrisa cu acul
- Printesa iubita din orasul amortit



Pe curand!





Cuibul de povesti

Cum le citim copiilor pentru ca acestia sa ne ceara cu pasiune o noua poveste? Cum il facem pe cel mic sa intinda mana spre raftul de carti cu aceeasi aviditate cu care s-ar indrepta catre o tableta cu jocuri? Sau catre o cutie cu bomboane?

A deveni cititor e o cale lunga. Si nu cea mai simpla. Copilaria este luata cu asalt de console, tablete si nenumarate canale tv. Sarmana carte, cu paginile ei inaripate, pare condamnata sa piarda batalia, cel putin la categoria " sclipici", "efecte speciale" si "hipnoza garantata".

O cale lunga. Dar la capatul ei va sta un om liber. Si, as indrazni sa spun, fericit.

Cum le deschidem copiilor nostri drumul catre carte? Cateva sfaturi mai jos, de la o mama-scriitoare care, cum ar spune fiul meu, 'nu se poate abtine sa nu spuna povesti'.

1. Cuibul cu povesti

Am inventant cuibul cu povesti intr-o seara de noiembrie cand afara incepuse sa ninga. Doua canapele lipite intr-un careu au primit imediat numele de: cotet, ladita, culcus ( din partea Theei cea modesta) respectiv castel- cuib in viziunea intimist-megalomana a lui Sashi. Copiii s-au bucurat ca au un spatiu al lor special pentru a citi carti. Iar eu am rasuflat usurata ca ii am sub control, intr-un fel de tarc cu perne si... povesti.


2. Cartile de la fereastra

Am fi putut pune cuibul de povesti oriunde. Am ales sa fie langa fereastra, pentru ca pervazul sa ne serveasca drept biblioteca a saptamanii. Duminica alegem impreuna cu Thea si Sashi cartile pe care urmeaza sa le citim in urmatoarele sapte zile. Le aranjam frumusel pe pervaz. Si hotaram ordinea in care le vom citi. Asa cum poate ati observat, copiii sunt foarte fericiti sa aiba o rutina. Ceea ce ne duce la urmatorul punct de pe lista...

3. Aceeasi ora

Pentru noi ora cu povesti este inainte de culcare. Negresit, fara negociere, cifra magica 7. Cand intarzii cateva minute, se gaseste mereu un copil care sa ma traga de maneca: e timpul! Rutina e cel mai bun prieten al unui parinte, cel putin in privinta bunelor obiceiuri.


4. Gustul dulce al lecturii

Cand aveam 9 ani, am citit Huckleberry Finn in timp ce rontaiam mere. Cativa ani mai tarziu, daca ar fi fost sa aleg o meserie, aceasta ar fi fost: cititor-rontaitor de mere. Recunosc, mi-am ratat vocatia si am ajuns publicitar, profesor, trainer si, in fine, scriitor. Mi-a ramas insa ideea de rontaiala. Asa ca pe pervazul de langa cuibul nostru cu povesti poposesc in fiecare seara un sir de farfurioare cu biscuiti, bucatele de mar, felii de portocala si trei cani cu ceai.

5. Muzica

Nu numai povestile din Padurea Muzicala curg bine pe un fundal muzical. Cand citim povesti rusesti, niste cantece despre serile din Moscova, despre drumuri de iarna si imbujorate Kalinki sunt numai bine-venite. Precum muzica eroica din Beethoven pentru niste povestiri istorice.

Sfatul meu ar fi ca muzica sa incadreze povestea: cateva minute la inceput, cat rasfoim cartea si  intram in atmosfera. Apoi cateva minute la final, cand contemplam povestea in intregul ei, ne gandim cum ar fi putut curge altfel si ce personaje am fi putut adauga ( sau scoate).

6. Lumina

Pentru noi, cuibul de povesti e ca o scena. Nimic altceva nu mai exista. In toata casa ramane o singura lampa, cea de deasupra canapelelor-ingemanate. E ca si cand lumea adevarata s-ar stinge pentru o ora. Mai raman: steaua mea si a Theei, plus luna mea si a lui Sasha.

Cand citim o carte 'speciala' precum "Piesele lui Shakespeare" sau "Little Women" sau " Les Malheurs de Sophie" sau...( opriti-ma, va rog), ei bine, atunci o lumanare intr-un sfesnic greu ne aduce si mai mult mister (plus ceva lacrimi in ochii mamei-cititoare).

7. Citim pe rand

Imi place sa le arat copiilor ca avem atatea voci cate stari sufletesti. Pentru noi lectura e si un moment de arta dramatica. Cand citim o piesa de teatru, fiecare copil isi alege un personaj si ii citeste replicile.
Ne distram incercand "vocea potrivita". Si cea opusa, care ar suna cel mai fals. E nu numai un exercitiu de atentie, ci si de improvizatie.


8. Crestem pe masura cartilor

Aici promit o postare separata. Lista cartilor cu care au crescut Thea si Sashi le reflecta mult mai bine copilaria decat un album cu fotografii. Ce va pot spune este ca avem in continunare cuibul nostru de povesti. Si ca, intre timp, fiecare copil are propriul raft de carti si ora ( sau orele) lui separate de lectura. Cum ar spune Sashi,  cand il intreb cat mai are de citit:  'e viata mea privata, mama!'

De acord. Cand copilul ne cere sa iesim afara din camera lui pentru a-l lasa singur cu o carte e cel mai frumos compliment pe care il putem primi.

Ca parinte.

Ca cititor.

Ca frate de carte.



PS: Concurs de poveste!

Puteti castiga 3 seturi complete de povesti din Padurea Muzicala (8 carti si 8 CD-uri) prin 3 pasi simpli:

- like pagina Povesti din Padurea Muzicala,
- like Enescu si hora razelor de soare,
- share postul de concurs de pe pagina Povesti din Padurea Muzicala.


Castigatorii vor fi anuntati vineri, 4 nov, la ora 3PM.

Va tinem pumnii!!!